prostii siropoase

de ce ne comportam ca nishte copii atunci cand iubim?vorbim lucruri fara sens si nu stim sa legam mai mult de trei cuvinte.
e insa atat de frumos.toti acei asa-zisi fluturi in stomac.acele senzatii atat de puternice incat avem impresia ca zburam. cand il vedem, privirea ni se incetoseaza, timpul se opreste in loc si noi amutim. cand ii intalnim privirea, ne cufundam intr-o alta lume, suntem aceeasi persoana pentru cateva secunde si ai impresia ca il cunosti de o viata.esti in stare sa faci orice ca el sa te poate observa inca o data, sa isi mai arunce privirea inca o data asupra ta si sa fi-ti iar aceeasi persoana.
ajunge sa iti placa si tie lucrurile care ii plac lui. il urmaresti cu privirea si speri ca si el face acelasi lucru.
atunci cand ne indragostim suntem visatori, si ne dorim sa putem visa fara nici un obstacol.zambim, radem sau plangem cu tot sufletul si ne daruim.ne daruim fara sa ne gandim ce se va intampla.suntem in stare sa dam tot din noi.vrem ca persoana sa fie langa noi non-stop si nu suportam gandul de a fi departe chiar si pentru o scurta perioada de timp.
dar ce ne facem daca el nu te urmareste cu privirea?daca el nu stie sa iti zambeasca din tot sufletul?
ce ne facem daca gandul lui zboara in alta parte atunci cand vorbeste cu tine, daca altcineva ii mangaie parul cu drag, si isi doreste sa nu plece nici macar pentru o secunda de langa ea.
ce facem in cazul asta?

pentru cel ce obisnuia sa fie M., acum insa F.

Couse we are happy when we play stupid

melodia asta e atat de vesela si nu ma pot abtine sa nu impartasesc asa ceva.

"Doar prostii sunt fericiti?"

Creion Pe Hartie( http://creionpehartie.blogspot.com/ ) intreaba daca "doar prostii sunt fericiti".ei bine,Da!
incearca sa fi prost si vei vedea ca vei fi fericit.
cum recunosti un prost?oh...dar vai!...nu se poate sa nu stii ca daca ajungi sa fi un ignorant, un om delasator caruia nu ii pasa decat de el insusi si care are un orizont cat se poate de ingust,s-ar putea sa fii considerat de cei carora le merge cat de cat mintea, PROST.
fara sa vrea sa stie prea multe, pentru ca doar el este buricul pamantului si nu il intereseaza ce sa mai descoperit in domeniul medicinei, sau ce inseamna arta ori filozofia, prostul se multumeste cu absolut tot ce ii satisface doar dorintele proprii, si nimic mai mult. ei bine,atunci vei observa ca avand timp doar de tine si numai de ce vrei tu...vei putea sa iti satisfaci absolut toate dorintele,si astfel sa atingi nivelul de fericire al prostului, ..care este un nivel foarte scazut.
Deci, incetati sa mai aveti pretentii prea mari, incetati sa va intereseze, si ve-ti observa ce simplu e sa fi fericit.

>:)

watch out! there will be blood

Zâmbesc

Nişte grăsane se uitau la mine
şi atunci îmi dau seama că zâmbesc.
zâmbesc în maşina 109 în drum spre slujbă.
fireşte impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam şi zâmbeşte.
dar eu mi-am amintit de tine şi, ca de obicei, am zâmbit.
e o reacţie necontrolată.
m-am trezit dimineaţa încâlcit în vise urâte, cu jupuiri de viu,
cu andrele străbătindu-mi dantura
şi mi-am amintit de orele de gramatică.
în masină pute-a maieuri şi-a benzină
iar pe geam ce să vezi? blocuri şi iar blocuri.
am zâmbit şi am ramas, cred, minute bune cu zâmbetul ăsta.
mi te-am amintit în tricoul galben, lăbărţat
şi eu tot în tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra.
era antreul plin de gagici încoţofenite
şi tipi la costum...
noi parcă eram picaţi de la Woodstock,
la şcoala directorul m-a luat în primire şi secretara
m-a ameninţat
planta ornamentală neudată la timp mai avea
doar un sfert din frunze
încercând să stăpânesc clasa
am simţit zămbetul revenind atât de irezistibil,
încât a trebuit să mă întorc cu faţa la tablă.

de Mircea Cartarescu

Pana sa dau de aceasta poezie dorinta de a ma reapuca de scris in acest blog era destul de vaga.
Dar am gasit-o in timp ce cautam niste citate si mi-a atras atentia.Cartarescu defineste zambetul ca "o reactie necontrolata"....
Eu nu pot sa zambesc cu usurinta, mai ales sa imi vina pur si simplu sa zambesc unor oameni pe care ii vad pe strada.....ok, am inteles si-a amintit de ea si asta i-a usurat aceasta reactie....dar eu nu pot.fie ca vorbesc de cel dupa care ma topesc, de un bun prieten sau de mama......nu pot.nicolae iorga spunea in felul urmator "Zambetul, care este o cochetarie, o bunatate, n-are a face cu rasul,care este bucurie, si nici cu ranjetul care este o batjocura."
poate ar trebui sa invat sa zambesc.nu as mai parea atat de egoista.macar oamenilor pe care chiar ii apreciez....apoi usor, usor oamenilor ce doar ii cunosc, si in final voi ajunge sa zambesc oamenilor de pe strada si viata nu m-i se va mai parea atat de insuportabila.