Zâmbesc

Nişte grăsane se uitau la mine
şi atunci îmi dau seama că zâmbesc.
zâmbesc în maşina 109 în drum spre slujbă.
fireşte impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam şi zâmbeşte.
dar eu mi-am amintit de tine şi, ca de obicei, am zâmbit.
e o reacţie necontrolată.
m-am trezit dimineaţa încâlcit în vise urâte, cu jupuiri de viu,
cu andrele străbătindu-mi dantura
şi mi-am amintit de orele de gramatică.
în masină pute-a maieuri şi-a benzină
iar pe geam ce să vezi? blocuri şi iar blocuri.
am zâmbit şi am ramas, cred, minute bune cu zâmbetul ăsta.
mi te-am amintit în tricoul galben, lăbărţat
şi eu tot în tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra.
era antreul plin de gagici încoţofenite
şi tipi la costum...
noi parcă eram picaţi de la Woodstock,
la şcoala directorul m-a luat în primire şi secretara
m-a ameninţat
planta ornamentală neudată la timp mai avea
doar un sfert din frunze
încercând să stăpânesc clasa
am simţit zămbetul revenind atât de irezistibil,
încât a trebuit să mă întorc cu faţa la tablă.

de Mircea Cartarescu

Pana sa dau de aceasta poezie dorinta de a ma reapuca de scris in acest blog era destul de vaga.
Dar am gasit-o in timp ce cautam niste citate si mi-a atras atentia.Cartarescu defineste zambetul ca "o reactie necontrolata"....
Eu nu pot sa zambesc cu usurinta, mai ales sa imi vina pur si simplu sa zambesc unor oameni pe care ii vad pe strada.....ok, am inteles si-a amintit de ea si asta i-a usurat aceasta reactie....dar eu nu pot.fie ca vorbesc de cel dupa care ma topesc, de un bun prieten sau de mama......nu pot.nicolae iorga spunea in felul urmator "Zambetul, care este o cochetarie, o bunatate, n-are a face cu rasul,care este bucurie, si nici cu ranjetul care este o batjocura."
poate ar trebui sa invat sa zambesc.nu as mai parea atat de egoista.macar oamenilor pe care chiar ii apreciez....apoi usor, usor oamenilor ce doar ii cunosc, si in final voi ajunge sa zambesc oamenilor de pe strada si viata nu m-i se va mai parea atat de insuportabila.