Obsesii periodice?

Am o noua obsesie.Hellen Bonham-Carter se numeste.Ea se va alatura atat de frumos obsesiei deja existente de vreun an pentru Johnny Depp.
Sunt abia la inceput deci nu am reusit sa vad decat un film cu ea: Sweeney Todd the Demon Barber of Fleet Street.
Ii ador stilul.Are un mod de a se imbraca care mie una m-i se pare foarte special....un ghotic combinat cu ceva oldies,grunge,street.decent,stilat si dragut.Postez cateva poze care mi s-au parut interesante.poate cu niste detalii despre cum evolueaza obsesia mea.

Caci e blogul unei visatoare

Sunt o visatoare.Sunt o idealista.DA! sunt o visatoare si o idealista.
Zilele astea traiesc in lumea mea.a-ti spune ca am fugit de toata rautatea din jurul meu dar nu e asa…am fugit de responsabilitate.de responsabilitatea de a fii eu insumi in fata lor.
E atat de frumos sa visezi la acea lume perfecta…o lume unde oamenii sunt atat de buni si de draguti incat toata lumea e prietena cu toata lumea.si nu exista rautate.nu exista dusmanie si nesimtire sau prostie.
O lume in care exista acea dragoste perfecta….in care EL face asa cum vrea EA, si EA asa cum se asteapta EL, si lui ii apare EA ca o perfectiune…ca ceva ce a asteptat atat de mult dar intr-un final a gasit.e bine sa visezi….sa fugi de responsabilitatea contactului cu oamenii…
In ultima saptamana cred ca am reusit sa vad 20 de filme ce m-au marcat mai mult sau mai putin.Acum ma simt atat de full of perfect love datorita ultimelor 2 filme vazute : “Eternal Sunshine Of The Spotless Mind” si “Benny & Joon”.
Nu ajung nicaieri daca o tin asa….deja incep sa se vada anumite repercursiuni la facultate.Dar poate imi voi gasi si eu acel freak…..acel EL cu care sa ma completez atat de bine incat nu va trebui sa ma chinui sa fiu eu….ci totul va venii de la sine.
Dar ce stiu eu? sunt doar o visatoare

I've let it go ...

M-am schimbat! Da , o simt si o recunosc.M-am schimbat si desii nu in bine, o spun cu fruntea ridicata fara nici urma de regret.Nu ma mai intereseaza.Erau oamenii cei mai importanti din viata mea dar au ajuns sa imi fie indiferenti.Atunci cand le spuneam ca obisnuiesc sa uit oamenii atunci cand nu mai apuc sa ii vad o spuneam cu oarecare retinere gandindu-ma ca acum nu se va mai intampla asa....ei bine incep sa va uit.Si ciudat, nu simt nici un gol in suflet.Poate doar dorul vremurilor petrecute impreuna,dar nu acea durere seaca in piept care ma facea sa imi pierd mintile atunci cand am plecat de langa voi si nu va vedeam cu saptamanile.
Timpul trece si noi ne trecem cu el...si atunci care este rostul momentelor pierdute cu regrete.Nu regret, ei bine , ...nu regeret nici un minut petrecut alaturi de voi.Ati fost cei mai tari.V-ati pus amprenta pe viata mea intr-un moment in care orice om se schimba la 180 de grade....Adolescenta.Cu voi am invatat atat de multe lucruri.
De la El am invatat sa fiu independenta, sa stiu sa lupt pentru mine pentru ca sunt Singura in toata lumea, indiferent cine e langa noi.Ai dreptate...exista oameni si oameni care isi pun amprenta peste noi dar in final, vom ramane singuri...doar eu cu mine.
Datorita Ei am invatat sa ma ambitionez, am invatat sa imi sustin punctul de vedere si sa fiu eu.Am invatat sa fiu in acelasi timp misterioasa, sa stiu sa ofer putin cate putin ca astfel vom avea in fiecare zii ceva de oferit...tu mi-ai oferit atat de multe si totusi sunt convinsa ca mai aveai atat de oferit......dar nu a mai fost timp pentru noi....sau noi nu am mai avut nevoie de timp....ramane de vazut...
De la Prietenul Meu de Departe am invatat sa nu imi pese de nimic, sa nu regret.Cred ca sentimentele mele ce invaluie aceste randuri sunt datorita lui....dar are dreptate.Sa ne amintim lucrurile bune pe care oamenii n-i le-au impartasit...fie ca au vrut, fie ca nu.
Incep sa va uit....si asta e bine....pentru ca voi putea trai acum fara voi.....sunteti departe si trebuie sa va uit......(lacrimi de usurare...oare?)