Elogiu adus artistilor

De curand am intalnit un om foarte special. El e cel care acum 4 ani mi-a deschis ochii in legatura cu multe lucruri legate de muzica. Insa l-am cunoscut abia acum. Avea o emisiune legata de muzica. Intamplarea a facut sa fie prieten cu un alt prieten de-al meu care lucreaza in Fire. Ne-a facut cunostinta si am inceput sa vorbim.
De cand m-am mutat in Bucuresti e prima "vedeta" daca vrei sa ii spunem, dar eu prefer artist, cu care am facut cunostinta. Mi-a schimbat radical ideea pe care o aveam legata de oamenii din show-biz. E un tip foarte special si extraordinar de deschis. Eu, copil nerabdator am inceput sa ii pun fel de fel de intrebari care mai de care, despre muzica lui, ce ii place, care a fost cel mai special concert la care a fost, intrebari fie discrete, fie mai putin discrete iar el mi-a raspuns la fiecare cu aceeasi relaxare si deschidere cu care ar fi vorbit cu un prieten de o viata.
In privinta asta consider ca Bucuresti-ul are un mare plus din partea mea. Ajungi sa cunosti oameni pe care inainte fie ii vedeai la televizor, fie ii ascultai plin de emotie in intimitatea casei tale sau ii sustineai cand erau pe o scena. Aici iti e mai usor sa ajungi sa ii descoperi. Sa realizezi ca si ei au probleme, si confruntari psihologice. Ca si ei au vise si mai ales nevoi. Nu sunt perfecti si multi nu se vor a fi.
Exista multe prejudecati legate de oameni care apar foarte des in ochii publicului si ele ne sunt implementate mai ales de toate revistele de scandal si de televiziune care vor sa ne ocupe timpul cu fel de fel de informatii pentru a nu mai vedea realitatea. Nu va mai preocupati de ce X sa vopsit albastru in cap sau de ce Y sa futut cu prietena colegului de trupa. Nu va intereseaza...Sunt oameni care incearca in schimb sa transmita ceva. Muzica, tablourile, fotografiile, poeziile, piesele de treatru sunt rezultatele a mii de minute dedicate voua, oamenilor simpli care poate ca nu aveti talentul lor dar aveti deschiderea catre a vedea, a asculta si a actiona... spre schimbarea oamenilor si usor, usor a societatii.
Asa ca hai sa nu mai acuzam si sa nu mai credem ce ne spun ziarele.
Sa ne bucuram de talentul lor si atat.

Obsesii periodice?

Am o noua obsesie.Hellen Bonham-Carter se numeste.Ea se va alatura atat de frumos obsesiei deja existente de vreun an pentru Johnny Depp.
Sunt abia la inceput deci nu am reusit sa vad decat un film cu ea: Sweeney Todd the Demon Barber of Fleet Street.
Ii ador stilul.Are un mod de a se imbraca care mie una m-i se pare foarte special....un ghotic combinat cu ceva oldies,grunge,street.decent,stilat si dragut.Postez cateva poze care mi s-au parut interesante.poate cu niste detalii despre cum evolueaza obsesia mea.

Caci e blogul unei visatoare

Sunt o visatoare.Sunt o idealista.DA! sunt o visatoare si o idealista.
Zilele astea traiesc in lumea mea.a-ti spune ca am fugit de toata rautatea din jurul meu dar nu e asa…am fugit de responsabilitate.de responsabilitatea de a fii eu insumi in fata lor.
E atat de frumos sa visezi la acea lume perfecta…o lume unde oamenii sunt atat de buni si de draguti incat toata lumea e prietena cu toata lumea.si nu exista rautate.nu exista dusmanie si nesimtire sau prostie.
O lume in care exista acea dragoste perfecta….in care EL face asa cum vrea EA, si EA asa cum se asteapta EL, si lui ii apare EA ca o perfectiune…ca ceva ce a asteptat atat de mult dar intr-un final a gasit.e bine sa visezi….sa fugi de responsabilitatea contactului cu oamenii…
In ultima saptamana cred ca am reusit sa vad 20 de filme ce m-au marcat mai mult sau mai putin.Acum ma simt atat de full of perfect love datorita ultimelor 2 filme vazute : “Eternal Sunshine Of The Spotless Mind” si “Benny & Joon”.
Nu ajung nicaieri daca o tin asa….deja incep sa se vada anumite repercursiuni la facultate.Dar poate imi voi gasi si eu acel freak…..acel EL cu care sa ma completez atat de bine incat nu va trebui sa ma chinui sa fiu eu….ci totul va venii de la sine.
Dar ce stiu eu? sunt doar o visatoare

I've let it go ...

M-am schimbat! Da , o simt si o recunosc.M-am schimbat si desii nu in bine, o spun cu fruntea ridicata fara nici urma de regret.Nu ma mai intereseaza.Erau oamenii cei mai importanti din viata mea dar au ajuns sa imi fie indiferenti.Atunci cand le spuneam ca obisnuiesc sa uit oamenii atunci cand nu mai apuc sa ii vad o spuneam cu oarecare retinere gandindu-ma ca acum nu se va mai intampla asa....ei bine incep sa va uit.Si ciudat, nu simt nici un gol in suflet.Poate doar dorul vremurilor petrecute impreuna,dar nu acea durere seaca in piept care ma facea sa imi pierd mintile atunci cand am plecat de langa voi si nu va vedeam cu saptamanile.
Timpul trece si noi ne trecem cu el...si atunci care este rostul momentelor pierdute cu regrete.Nu regret, ei bine , ...nu regeret nici un minut petrecut alaturi de voi.Ati fost cei mai tari.V-ati pus amprenta pe viata mea intr-un moment in care orice om se schimba la 180 de grade....Adolescenta.Cu voi am invatat atat de multe lucruri.
De la El am invatat sa fiu independenta, sa stiu sa lupt pentru mine pentru ca sunt Singura in toata lumea, indiferent cine e langa noi.Ai dreptate...exista oameni si oameni care isi pun amprenta peste noi dar in final, vom ramane singuri...doar eu cu mine.
Datorita Ei am invatat sa ma ambitionez, am invatat sa imi sustin punctul de vedere si sa fiu eu.Am invatat sa fiu in acelasi timp misterioasa, sa stiu sa ofer putin cate putin ca astfel vom avea in fiecare zii ceva de oferit...tu mi-ai oferit atat de multe si totusi sunt convinsa ca mai aveai atat de oferit......dar nu a mai fost timp pentru noi....sau noi nu am mai avut nevoie de timp....ramane de vazut...
De la Prietenul Meu de Departe am invatat sa nu imi pese de nimic, sa nu regret.Cred ca sentimentele mele ce invaluie aceste randuri sunt datorita lui....dar are dreptate.Sa ne amintim lucrurile bune pe care oamenii n-i le-au impartasit...fie ca au vrut, fie ca nu.
Incep sa va uit....si asta e bine....pentru ca voi putea trai acum fara voi.....sunteti departe si trebuie sa va uit......(lacrimi de usurare...oare?)

prostii siropoase

de ce ne comportam ca nishte copii atunci cand iubim?vorbim lucruri fara sens si nu stim sa legam mai mult de trei cuvinte.
e insa atat de frumos.toti acei asa-zisi fluturi in stomac.acele senzatii atat de puternice incat avem impresia ca zburam. cand il vedem, privirea ni se incetoseaza, timpul se opreste in loc si noi amutim. cand ii intalnim privirea, ne cufundam intr-o alta lume, suntem aceeasi persoana pentru cateva secunde si ai impresia ca il cunosti de o viata.esti in stare sa faci orice ca el sa te poate observa inca o data, sa isi mai arunce privirea inca o data asupra ta si sa fi-ti iar aceeasi persoana.
ajunge sa iti placa si tie lucrurile care ii plac lui. il urmaresti cu privirea si speri ca si el face acelasi lucru.
atunci cand ne indragostim suntem visatori, si ne dorim sa putem visa fara nici un obstacol.zambim, radem sau plangem cu tot sufletul si ne daruim.ne daruim fara sa ne gandim ce se va intampla.suntem in stare sa dam tot din noi.vrem ca persoana sa fie langa noi non-stop si nu suportam gandul de a fi departe chiar si pentru o scurta perioada de timp.
dar ce ne facem daca el nu te urmareste cu privirea?daca el nu stie sa iti zambeasca din tot sufletul?
ce ne facem daca gandul lui zboara in alta parte atunci cand vorbeste cu tine, daca altcineva ii mangaie parul cu drag, si isi doreste sa nu plece nici macar pentru o secunda de langa ea.
ce facem in cazul asta?

pentru cel ce obisnuia sa fie M., acum insa F.

Couse we are happy when we play stupid

melodia asta e atat de vesela si nu ma pot abtine sa nu impartasesc asa ceva.

"Doar prostii sunt fericiti?"

Creion Pe Hartie( http://creionpehartie.blogspot.com/ ) intreaba daca "doar prostii sunt fericiti".ei bine,Da!
incearca sa fi prost si vei vedea ca vei fi fericit.
cum recunosti un prost?oh...dar vai!...nu se poate sa nu stii ca daca ajungi sa fi un ignorant, un om delasator caruia nu ii pasa decat de el insusi si care are un orizont cat se poate de ingust,s-ar putea sa fii considerat de cei carora le merge cat de cat mintea, PROST.
fara sa vrea sa stie prea multe, pentru ca doar el este buricul pamantului si nu il intereseaza ce sa mai descoperit in domeniul medicinei, sau ce inseamna arta ori filozofia, prostul se multumeste cu absolut tot ce ii satisface doar dorintele proprii, si nimic mai mult. ei bine,atunci vei observa ca avand timp doar de tine si numai de ce vrei tu...vei putea sa iti satisfaci absolut toate dorintele,si astfel sa atingi nivelul de fericire al prostului, ..care este un nivel foarte scazut.
Deci, incetati sa mai aveti pretentii prea mari, incetati sa va intereseze, si ve-ti observa ce simplu e sa fi fericit.